Capul plecat sabia nu-l taie

…dar ii da prostului elan. Principiul asta functioneaza si nu prea, depinde in ce situatie te afli! Probabil obisnuiti cu istoria intunecata a Romaniei,  facem abuz de acest principiu. Deci, aplecam capul sau nu?

  1. Cand nu e vorba de tine…
    Sa nu-ti permiti sa taci! Iar daca o faci, vei da dovada de indiferenta, lene si lasitate, iar daca nu se potrivesc toate, cel putin unul dintre ele vei reusi sa ti le atribui. Cam acestea au fost si discutiile dintre unii crestini, cand sa ridicat problema de a iesi sau nu in strada la demonstratii contra unui sistem corupt – pro familiei cu valori crestine.
  2. Cand tu esti la mijloc…
    Exista doua situatii aici:

    1. Daca cel care te invinuieste pe nedrept este o persoana care nu are frica de Dumnezeu, chiar daca stii ca vei avea de pierdut pe plan material, sau chiar social (image loss), nu e o problema, accepta “investitia”! S-ar putea ca prin asta sa il castigi, sau cel putin sa fii o marturie pentru el. Accepta aplecarea capului, mai ales in cazul in care, daca tu luptai mai departe, el putea intra in mari probleme si pierdea mult(e). Razbunarea nu e a noastra, ci a lui Dumnezeu!
    2. Daca invinuirea ta (pe nedrept) va implica si alte persoane, organizatii sau lucrari care depind de tine si tu te identifici cu ele, atunci te invit sa tii capul sus. Because it’s not only about you!
  3. Cand e vorba despre credinta ta…
    Lupta, stai drept pentru ceea ce crezi, vorbeste, si daca va trebui sa fii inlaturat, dezavantajat sau cu alte cuvinte, martirizat pentru credinta ta, o vor face ei fara sa te intrebe pe tine daca esti de acord sau nu.

Leave a Reply